Garanție de ofertă
O garanție de ofertă este o garanție financiară depusă alături de o ofertă prin care ofertantul se obligă să onoreze oferta dacă este selectat şi să încheie contractul în condiţiile ofertei.
O garanție de ofertă este o garanție financiară depusă alături de o ofertă prin care ofertantul se obligă să onoreze oferta dacă este selectat şi să încheie contractul în condiţiile ofertei. Garanţiile de ofertă sunt standard în achizițiile federale și de stat din Statele Unite ale Americii, în multe achiziţii finanţate de băncile internaţionale de dezvoltare și în licitațiile din sectorul construcțiilor din numeroase jurisdicții. Termenul este funcțional sinonim cu "tender bond", „tender bond” fiind mai frecvent în uzul european și din Commonwealth, iar „bid bond” fiind mai frecvent în uzul american.
Garanţiile de ofertă în achiziţiile din Statele Unite
Garanţiile de ofertă sunt larg utilizate în achizițiile publice din Statele Unite. Contractele federale peste praguri stabilite solicită, de obicei, garanţii de ofertă, iar guvernele statale şi locale urmează practici similare. Federal Acquisition Regulation (FAR) prevede reguli detaliate pentru garanțiile de ofertă în contractele federale, inclusiv formulare standardizate pentru garanții, sume minime ale garanţiilor și proceduri pentru executarea sau restituirea garanțiilor.
Cerințele privind garanțiile de ofertă în achizițiile din SUA variază în funcție de tipul contractului. Contractele de construcții aproape întotdeauna solicită garanții de ofertă. Contractele de furnizare și de servicii pot solicita garanții de ofertă pentru achiziții de valoare mai mare, dar adesea nu le solicită pentru contractele mai mici. Garanțiile de ofertă sunt, de regulă, cerute în cuantum de cinci la sută sau zece la sută din prețul ofertei, procentul depinzând de valoarea contractului şi de profilul de risc.
Garanțiile de ofertă din SUA sunt, de obicei, emise de societăți de garantare autorizate de Departamentul Trezoreriei să furnizeze garanții pentru ofertanții care concurează la contracte federale. Lista societăților de garantare calificate este publicată și actualizată periodic, asigurând că garanțiile provin de la emițători solvabili din punct de vedere financiar. Ofertații trebuie să mențină relații cu societăţi de garantare calificate pentru a participa eficient la achizițiile din SUA care necesită garanții.
Modul de operare al garanțiilor de ofertă în practică
Ofertanții care solicită o garanție de ofertă de la o societate de garantare trec printr-un proces de evaluare a riscului similar cu obținerea unui împrumut. Societatea de garantare evaluează soliditatea financiară a ofertantului, experiența proiectelor, portofoliul curent de contracte și alți factori care afectează probabilitatea revendicărilor pe garanție. Ofertanții mai solizi obțin garanțiile rapid și la costuri reduse. Ofertanții mai slabi pot întâmpina întârzieri, costuri mai mari sau refuzul de emitere.
Documentul de garanție este depus odată cu oferta până la termenul-limită al achiziției. Garanția obligă societatea de garantare să plătească autorității contractante o sumă specificată dacă ofertantul retrage oferta sau refuză să încheie contractul după atribuirea acestuia. Suma garanției este, de regulă, mai mică dintre procentul aplicat prețului ofertei sau diferența dintre prețul ofertantului şi cea mai mică ofertă următoare. Acest mecanism asigură compensarea autorității contractante pentru costul comutării la următorul ofertant eligibil dacă ofertantul inițial intră în neîndeplinire.
Odată ce achiziția este finalizată şi contractul este semnat cu ofertantul câștigător, toate garanțiile de ofertă sunt eliberate. Ofertantul câștigător trebuie, de regulă, să furnizeze o garanție de bună execuție care acoperă perioada de executare a contractului, frecvent emisă de aceeași societate de garantare care a emis garanția de ofertă. Această relație continuă cu societatea de garantare explică de ce relațiile cu emițătorii de garanții sunt active strategice pentru contractori importanți.
Garanţiile de ofertă în achiziţiile pentru dezvoltare internaţională
Băncile internaţionale de dezvoltare, inclusiv Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Africană de Dezvoltare, solicită frecvent garanţii de ofertă pentru achiziţiile pe care le finanţează. Cerinţele privind garanţiile urmează standarde specifice de dezvoltare internaţională, sumele garanţiilor fiind, de regulă, exprimate în termeni absoluţi şi nu ca procente din preţul ofertei. Aceasta reflectă natura multi-valutară şi multi-jurisdicţională a contractelor finanţate internaţional.
Furnizorii care concurează pentru contracte finanţate de băncile internaţionale de dezvoltare trebuie să înţeleagă cerinţele specifice ale fiecărei instituţii. De exemplu, Banca Mondială are ghiduri detaliate de achiziţii care specifică când sunt necesare garanţii de ofertă, ce formulare trebuie utilizate şi cum se realizează restituirea garanţiilor. Alte instituţii de dezvoltare au reguli similare, dar nu identice. Ofertanţii activi în acest segment îşi menţin relaţii cu bănci şi societăţi de garantare cu experienţă în garanţii internaţionale de dezvoltare.
Capcane comune legate de garanţiile de ofertă
- Depunerea garanţiilor într-o monedă greşită, în special în achiziţiile internaţionale de dezvoltare.
- Nerespectarea termenului-limită pentru depunerea garanţiei, ceea ce conduce, adesea, la descalificare automată.
- Utilizarea unor formulare de garanţie care nu corespund şablonului solicitat de cumpărător, ceea ce generează probleme de conformitate.
- Subestimarea costului garanţiei în bugetarea cheltuielilor de pregătire a ofertei.
- Lăsarea garanţiilor să expire înainte de semnarea contractului, necesitând prelungiri costisitoare.
Termeni înrudiți
- Garanție de participare: termen echivalent în achizițiile europene și din Commonwealth.
- Garanție de bună execuție: garanția care acoperă executarea contractului după atribuirea acestuia.
- Ofertă: oferta însoțită de garanție.
- Ofertant: furnizorul care prezintă garanția.
- Conformitate în achiziții: cadrul mai larg care guvernează cerințele privind garanțiile.