Parteneriat pentru inovare

Un parteneriat pentru inovare este o procedură de achiziţie publică introdusă în directivele de achiziţii ale Uniunii Europene din 2014 pentru a permite autorităţilor contractante să achiziţioneze produse, servicii sau lucrări inovatoare care nu sunt încă disponibile pe piaţă. Procedura combină elemente de cercetare şi dezvoltare cu achiziţia ulterioară a inovaţiei rezultate într-o singură achiziţie integrată. Parteneriatele pentru inovare răspund situaţiilor în care procedurile standard de achiziţie sunt inadecvate deoarece soluţia dorită nu există încă.

De ce există parteneriate pentru inovare

Înaintea introducerii parteneriatelor pentru inovare, autorităţile contractante care doreau să achiziţioneze soluţii inovatoare se confruntau cu o alegere dificilă. Puteau derula mai întâi un contract de cercetare, apoi o procedură separată pentru produsul final, dar această abordare fragmentată eşua frecvent deoarece furnizorul de cercetare nu avea o cale garantată către contractul de producţie. Puteau încerca să specifice cerinţe inovatoare în licitaţii standard, dar aceasta rareori funcţiona deoarece furnizorii nu pot oferi soluţii care încă nu există.

Procedura parteneriatului pentru inovare a rezolvat această problemă prin integrarea cercetării, dezvoltării şi achiziţiei într‑un singur cadru de achiziţie. Autoritatea contractantă selectează unul sau mai mulţi furnizori pe baza capacităţii lor de inovare, colaborează cu aceştia pentru a dezvolta soluţia prin etape de cercetare şi dezvoltare şi apoi achiziţionează produsul sau serviciul rezultat de la furnizorul a cărui soluţie răspunde cel mai bine cerinţelor. Structura integrată oferă certitudine comercială furnizorilor, în timp ce menţine presiunea concurenţială pe parcursul dezvoltării.

Parteneriatele pentru inovare sunt deosebit de relevante în sectoare în care cumpărătorii publici au nevoi specifice care nu sunt satisfăcute de ofertele curente de pe piaţă. Exemple includ tehnologii din domeniul sănătăţii, sisteme de apărare, soluţii de mediu şi servicii publice digitale. Procedura a fost utilizată şi pentru tehnici noi de construcţie, materiale durabile şi tehnologii emergente în transport şi energie.

Cum funcţionează parteneriatele pentru inovare în practică

Procedura începe cu publicarea unui anunţ de contract care descrie provocarea de inovare. Furnizorii interesaţi îşi manifestă interesul, iar furnizorii calificaţi sunt incluşi pe lista scurtă pe baza criteriilor de selecţie care pun accent pe capacitatea de cercetare, istoricul în inovare şi expertiza relevantă. Mai mulţi furnizori incluşi pe lista scurtă pot fi selectaţi pentru a participa la parteneriat, deşi cumpărătorul poate opta şi pentru un singur furnizor.

Furnizorii selectaţi intră în faza de dezvoltare, care este structurată pe etape cu jaloane definite. La sfârşitul fiecărei etape, autoritatea contractantă evaluează progresul şi decide dacă continuă colaborarea cu fiecare furnizor. Furnizorii a căror activitate nu progresează în mod satisfăcător pot fi întrerupţi, în timp ce cei care îndeplinesc jaloanele avansează către etapa următoare. Această abordare etapizată gestionează riscul şi menţine competiţia pe durata dezvoltării.

Odată ce dezvoltarea este finalizată şi autoritatea contractantă decide să treacă la implementare, produsul sau serviciul rezultat poate fi achiziţionat de la furnizorul sau furnizorii parteneri fără a se derula o procedură de achiziţie separată. Cadrul stabilit prin parteneriatul pentru inovare acoperă atât faza de dezvoltare, cât şi achiziţia ulterioară a producţiei.

Consideraţii strategice pentru cumpărători şi furnizori

Din perspectiva cumpărătorului, parteneriatele pentru inovare sunt instrumente puternice, dar consumatoare de resurse. Procedura necesită un angajament substanţial pentru gestionarea procesului de dezvoltare, evaluarea progresului etapizat şi luarea deciziilor de continuare. Cumpărătorii care utilizează parteneriate pentru inovare au nevoie de expertiză internă în managementul cercetării şi dezvoltării, nu doar în administrarea achiziţiilor. Mulţi cumpărători constată că trebuie să investească în dezvoltarea acestor capacităţi înainte de a lansa primul parteneriat pentru inovare.

Din perspectiva furnizorului, parteneriatele pentru inovare oferă perspectiva unei finanţări garantate pentru dezvoltare combinate cu o cale clară către vânzările de producţie. Această combinaţie este atractivă pentru furnizorii axaţi pe inovare, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) care altfel ar putea avea dificultăţi în finanţarea cercetării speculative. Dimensiunea concurenţială pe toată durata parteneriatului menţine presiunea asupra performanţei, dar structura este mai favorabilă furnizorului decât derularea unor contracte pure de cercetare urmate de achiziţii separate de producţie.

Tendinţe privind parteneriatele pentru inovare în achiziţiile publice din UE

Parteneriatele pentru inovare rămân relativ rare în comparaţie cu procedurile tradiţionale de achiziţie. Procedura este complexă, necesită investiţii substanţiale din partea atât a cumpărătorilor, cât şi a furnizorilor şi nu este adecvată pentru achiziţii de rutină. Unde au fost utilizate cu succes, parteneriatele au livrat soluţii dificil de obţinut prin alte mijloace. Comisia Europeană şi guvernele naţionale continuă să încurajeze o utilizare mai largă a parteneriatelor pentru inovare ca parte a eforturilor mai ample de modernizare a achiziţiilor publice.

Termeni înrudiţi

• Dialog competitiv: o procedură alternativă pentru contracte complexe.
• Concurs de proiectare: o altă procedură alternativă pentru achiziţii orientate spre creaţie sau design.
• Procedură restricţionată: o procedură mai standard pentru nevoi mai puţin inovatoare.
• Procedură negociată: o procedură alternativă cu flexibilitate în negociere.
• Precalificare: etapa de calificare comună tuturor procedurilor selective.

See Otnox plans to track procurement opportunities across 80+ markets.